Ce este Teologia Noului Legământ Teologia Noului Legământ (TNL) este o înţelegere biblică a desfăşurării planului de mântuire a lui Dumnezeu. Punctul central al acestei abordări este lucrarea şi persoana Domnului Isus Cristos cu accent pe ceea ce Dumnezeu a realizat şi împlinit pentru cei aleşi. Aşa cum este evidenţiat în Efes. 1:7-10, Domnul Isus este marea temă atât a Noului cât şi a Vechiului Testament care unifică întreaga Biblie: „Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ.“ Prima premiză a TNL este că Noul Legământ mediat de Cristos este un legământ NOU, care înlocuieşte complet Vechiul Legământ: „Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor”. Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.“ (Evrei 8:6-13). Vechiul Legământ a fost un legământ pe care Dumnezeu l-a stabilit doar cu vechea naţiunea a lui Israel. Termenii acestui legământ sunt Cele Zece Porunci sau Tablele Legii: „Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!” Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine, şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.“ (Exodul 34:27-28) „Moise a chemat pe tot Israelul, şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le, şi împliniţi-le cu scumpătate. Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici.“ (Deuteronomul 5:1-3). Astfel, Cele Zece Porunci au fost doar esenţa Vechiului (sau primului) Legământ şi NU esenţa a toată legea lui Dumnezeu din orice vreme. Ca esenţă a Vechiului Legământ, Cele Zece Porunci funcţionează ca reprezentant al acestuia. Vechiul Legământ a fost un legământ legal (contractual), condiţional făcut cu Israel, care impunea ascultare desăvârşită pentru a oferi binecuvântările promise: „Moise s-a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”“ (Exodul 19:3-6). Vechiului Legământ a funcţionat în primul rând ca o slujbă aducătoare de moarte: „care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osândă, a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?“ (2 Corinteni 3:6-9). Vechiul Legământ a fost din punct de vedere istoric legat de o perioadă de timp şi a fost un Pedagog căruia israeliţii erau obligaţă să se supună pe deplin până când avea să apară sămânţa promisă lui Avram (Isus Cristos). „Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.“ (Galateni 3:24-25) Noul Legământ este un legământ nou şi mai bun. Isus Cristos este Mijlocitorul Noului Legământ, legământ care este aşezat pe promisiuni mai bune: „Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.“ (Evrei 8:6) Noul Legământ este constituit doar din membri regeneraţi (născuţi din nou), din moment ce Cristos a murit doar pentru poporul Său (cei aleşi), oameni care primesc beneficiile complete ale lucrării Sale de reconciliere (Evr. 8:10-12; Evr. 7:25). Isus Cristos a păzit desăvârşit cerinţele Vechiului Legământ şi a dobândit pentru poporul Său toate binecuvântările: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică: „Tată!” Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.“ (Galateni 4:4-7) „Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.” Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele”. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.“ (Galateni 3:10-14) Din moment ce Isus este Mijlocitorul Noului Legământ, El este noul Legislator şi Domn al Bisericii: „Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.“ (Evrei 7:11-12) „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,“ (Evrei 1:1-3) Astfel, toţi creştinii sunt sub autoritatea Noului Legământ care este guvernat de Scripturile Noului Testament: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.“ (Efeseni 2:19-20) Vechiul Legământ a fost împlinit pe deplin în Cristos şi îndepărtat. În perioada Noului Legământ Legea lui Dumnezeu este încă valabilă pentru credincioşi, dar standardele de dreptate ale lui Dumnezeu sunt conţinute de Legea lui Cristos, nu de Legea lui Moise. Problema nu este dacă credincioşii nou testamentali sunt sau nu sub lege, ci sub care lege se găsesc ei în această perioadă de timp: „Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.“ (1 Corinteni 9:20-21) „Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.“ (Galateni 6:2) Aşa cum s-a văzut anterior, TNL diferă de Teologia Legământului şi Dispensaţionalismul istoric. Cu privire la Teologia Legământului, punctul de vedere al TNL afirmă că „Legământul Faptelor” şi „Legământul Harului” nu pot fi găsite în Scriptură. Suntem de acord cu faptul că Dumnezeu a avut un scop plin de har atunci când l-a pus pe Israel sub lege şi legământ. Oricum, aceasta nu transformă Vechiul Legământ într-un legământ al harului. Scriptura indică că scopul Legii mozaice a fost să aducă celor care erau sub Vechiul Legământ o convingere profundă a păcatului: „Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa”, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.“ (Galateni 3:19) „Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.“ (Evrei 10:3-4) TNL priveşte naţiunea Israel ca o imagine a poporului lui Dumnezeu dar nu a adevăratului popor al lui Dumnezeu: „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.“ (Evrei 10:1) „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească, şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.“ (1 Corinteni 10:1-6) „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.“ (1 Corinteni 6:11) Astfel, naţiunea Israel este în principal un popor necredincios al lui Dumnezeu care este respins de Dumnezeu ca naţiune a legământului: „Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!” şi se duce; altuia: „Vino!” şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!” şi-l face. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”“ (Matei 8:5-12) În timp ce rămăşiţa poporului Israel au fost credincioşi adevăraţi, credincioşii perioadei Noului Legământ sunt acum adevăratul popor al lui Dumnezeu, din moment ce Cristos i-a cumpărat pe toţi cei aflaţi în Noul Legământ: „Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.“ (1 Petru 2:4-10) În TNL Cele Zece Porunci NU sunt esenţa ‚Legii Morale’ ci sunt văzute ca un întreg care se aplică doar condiţiilor şi termenilor întregului Vechi Legământ făcut cu Israel. Astfel, creştinul nu mai este legat de aceste condiţii ale Vechiului Legământ. Legea lui Cristos este standardul obiectiv pentru credinciosul Noului Legământ. Esenţa Legii lui Dumnezeu nu sunt Cele Zece Porunci ci ea este găsită în cele două mari porunci de a-l Iubi pe Domnul din toată inima şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi: „„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”“ (Matei 22:36-40)