Unii teologi au obiectat la realitatea mâniei lui Dumnezeu prin îndemnul că dragostea (pe care Dumnezeu cu siguranță o are și este) și mânia în aceeași persoană sunt incompatibile. Dar Murray insistă pe drept că dragostea și mânia nu sunt contradictorii. Ele pot exista în intensitatea lor cea mai mare în aceeași persoană în același timp. Mânia nu este egală cu ura. A eșua în a recunoaște acest adevăr simplu ... este eroarea capitală a acelora care fac obiecția implicată. Ea este o eroare incomprehensibilă. Din cauză că compatibilitatea dragostei și mâniei co-există, puterea mâniei asupra Fiului lui Dumnezeu, în mod strălucit pe lemnul blestemat, suferința substituționară a mâniei lui Dumnezeu împotriva acelora pe care Tatăl în mod irezistibil îi iubește, nu este numai comprehensibilă dar aparținei esenței doctrinei că Hristos a purtat păcatele nostre în propriul Său trup pe lemn ca suprema manifestare a dragostei Tatălui.
Gloria lui Dumnezeu nu este numai dragostea... Ea este de asemenea sfințenia. și din cauză că El este sfânt, gelozia Sa sfântă arde împotriva păcatului și de aceea și împotriva păcătoșilor. numai pentru o așa caracterizare a păcătoșilor face păcatul să existe. Ispășirea pe care a făcut-o în Propriul Său Fiu este asigurarea dragostei Tatălui, spre sfârșit când sfințenia poate fi jusificată (rabilitată) și cerințele ei satisfăcute. Astfel și numai astfel, poate obiectivul și îndemnul dragostei să fie realizat intr-un mod compatibil și spre gloria multiplelor perfecțiuni ale caracterului Său... și așa noi trebuie să spunem că această dragoste a Tatălui nu a fost cu nici un indiciu mai mai intensa în exercitare decât când Fiul a fost activa bând paharul condamnării severe, atunci când El a îndurat ca substitut plata deplină a mâniei Tatălui... Ce dragoste de oameni că Tatăl și-a executat (sancționat) asupra propriului Său Fiu plata deplină a mâniei sfinte, așa ca niciodată să n-o gustăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu