CARTEA VIETII

CARTEA VIETII Cartea vieţii este cartea care conţine numele tuturor celor care în final vor avea parte de viaţă veşnică. Este cartea numelor aleşilor lui Dumnezeu, nume scrise în ea înainte de întemeierea lumii (Efes. 1:4; Apoc. 13:8). Datorită păcatului toţi oamenii mor în Adam. Numai cei aduşi la viaţă prin puterea Duhului lui Dumnezeu vor trăi, ceilalţi rămân în moarte. Numai cei a căror nume a fost scris în cartea vieţii vor fi aduşi la viaţă. Numele lor nu este scris pentru că au fost aduşi la viaţă, ci sunt aduşi la viaţă pentru numele lor a fost scris în cartea vieţii. A avea numele scris în cartea vieţii este echivalent cu a fi parte a poporului lui Dumnezeu. În Vechiul lui Testament Israelul era privit ca fiind poporul lui Dumnezeu, dar în marea lui majoritate era un popor de necredincioşi. Fiind parte a poporului lui Dumnezeu, formal toţi israeliţii erau scrişi în cartea vieţii. În realitate doar cei neprihăniţi dintre ei erau scrişi şi rămâneau astfel, ceilalţi, la o evaluare reală a vieţii lor spirituale, erau şterşi. Răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui Moise demonstrează acest adevăr: „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.“ (Exodul 32:32-33). Psalmistul David îi identifică pe duşmanii săi ca fiind străini de casa lui Dumnezeu şi îi cere lui Dumnezeu ca ei „să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi! (Psalmi 69:28)” Doar numele celor credincioşi sunt cu adevărat scrise în Cartea Vieţii. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii. (Fil. 4:3) Semnul că cineva are credinţă adevărată este dat de faptul că el rămâne credincios până la capăt. Din acest motiv numele lui rămâne cu certitudine scris în cartea vieţii. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”(Apocalipsa 3:5) În timp ce toţi cei credincioşi perseverează şi rămân scrişi în cartea vieţii, cei care nu au fost scrişi în ea de la întemeierea lumii, îşi dovedesc în cele din urmă neascultarea faţă de Dumnezeu. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat. (Apocalipsa 13:8) Ziua judecăţii va face lumină cu privire la cei care au fost cu adevărat scrişi în cartea vieţii, şi la cei care doar au crezut că sunt scrişi. În ziua judecăţii oamenii vor fi despărţiţi în două categorii: drepţi şi nedrepţi. La judecată fiecare va fi judecat după faptele sale consemnate în cărţile lui Dumnezeu. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (Apocalipsa 20:12) Vedem că separat de cărţile conţinând faptele oamenilor există şi cartea vieţii. Doar cei care sunt scrişi în cartea vieţii scapă de condamnarea veşnică a lui Dumnezeu, ceilaţi sunt condamnaţi să-şi petreacă veşnicia în iad. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:15) Astfel sunt descoperiţi cei drepţi de cei nedrepţi. Cei drepţi au ceva ce ceilalţi nu au, ei au relaţie personală cu Isus Cristos (Mat. 7:21-23; 25:31-46). Cei scrişi în cartea vieţii sunt toţi aleşii lui Dumnezeu, cei răscumpăraţi de El în toate vremurile, toţi cei ale căror păcate au fost iertate prin sângele Mielului. Doar ei sunt cei care au primit viaţă şi sunt acceptaţi în prezenţa lui Dumnezeu. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.(Apocalipsa 21:27)