Însuşirea noii purităţi

Însuşirea noii purităţi Cum am defini credinţa? Ce alte cuvinte sunt sinonime cu acest termen? Încredere, dependenţă, încredinţare. Dependenţa este esenţa credinţei. Este convingerea că ceva este adevărat, demn de încredere, pe care te poţi baza, şi vrednic de acceptat. „Credinţa este ‚Da’-ul rostit de inimă, o convingere pentru care îţi pui viaţa la bătaie.” M. Luther. „Pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit (drept), credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire (dreptate)” Rom. 4:5. Există credinţă adevărată şi credinţă falsă (Mat. 7:21-23). Caracteristicile omului care are credinţă autentică: 1. Recunoaşte nevoia personală. Zdrobirea şi credinţa sunt strâns legate, nu ştii unde începe una şi unde se termină cealaltă. Dacă nu recunoaştem că suntem păcătoşi nu ni se va părea necesar să depindem de cruce. Oameni care nu s-au simţit niciodată cu adevărat păcătoşi. 2. Refuză să se încreadă în orice eforturi personale sau ritualuri religioase. „... celui ce nu lucrează (nu face fapte)...” Metanoeo, a te pocăi, înseamnă a te răzgândi – a te răzgândi în legătură cu obiectul credinţei tale (Fapt. 26:20; Evr. 6:1). Să refuzăm cu hotărâre să credem că vom fi socotiţi neprihăniţi prin altceva decât prin crucea lui Cristos. Mântuirea nu este o combinaţie între credinţa în El şi săvârşirea anumitor fapte bune – credinţă împărţită între două obiecte, nu mântuie niciodată. Dacă vrem să prindem crucea lui Cristos trebuie să ne eliberăm mâinile de orice altceva ar putea să ne împiedice. 3. Se bazează în întregime numai pe Persoana lui Cristos. „... ci crede în Cel care dă neprihănirea...”. Nu trebuie să ne întoarcem de la obiectul greşit al credinţei noastre, ci mai trebuie să ne întoarcem spre obiectul corect al credinţei (Fap. 26:20). „În El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său” (Efes. 1:7). Termenul care descrie procesul – „a primi”. „dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dzeu” (Ioan 1:12). „credinţa nu constă în a face ceva, ci în a primi ceva” Gresham Machen. Credinţa pe care Dzeu o „socoteşte ca neprihănire” conţine trei elemente vitale: smerenia recunoaşterii necesităţii, respingerea meritelor personale, primirea darului neprihănirii. Ex. Sete îngrozitoare, ai o cană cu apă în faţă, ştii că ea îţi potoleşte setea. Când aduce ea o schimbare în viaţa ta? Când o primeşti, când o bei. Reformatorii: notitia(cunoaşterea faptelor); assensus (consimţământul că faptele sunt adevărate); fiducia (însuşirea acelor fapte sau devotamentul faţă de ele). Ex. Echilibristul Blondin la cascada Niagara – dusul în roabă pe frânghie. Băiatul care crede dar când este invitat fuge în direcţia opusă. Problema celor care ‚şi-au dat viaţa lui Isus’. Credinţa lor se bazează pe ce fac ei pentru Dzeu (şi-au predat viaţa) şi nu pe ce-a făcut Dzeu pentru ei (şi-a dat Fiul). Nu le-am dat niciodată oamenilor Evanghelia adevărată dacă în locul unei Persoane pe care să o primească le-am dat un stil de viaţă pe care să-l urmeze. Când ei primesc cu adevărat Persoana, Acesta le dă imediat şi dorinţa şi puterea de a trăi o viaţă nouă. Niciodată nu vom avea siguranţa mântuirii dacă nu ne încredem total în ce a făcut Cristos pentru noi, ci ne bizuim pe ce facem noi. Exemplul lui Wesley. Tânăr devotat, se scula dimineaţa devreme şi citea Biblia în greacă, cu multă râvnă îi ajuta pe cei în nevoi, pleacă misionar în America. La întoarcere în timpul unei furtuni îi vede pe moravienii care cântau şi se rugau. „M-am dus în America să-i convertesc pe indieni, dar vai, cine o să mă convertească pe mine?” Cred ceea ce spun când nu este vreun pericol prin preajmă, dar imediat ce moartea îmi dă târcoale, duhul mi-e tulburat.... Cred sincer că dacă Evanghelia este adevărată, sunt în siguranţă: căci nu numai am dat şi dau tot ce am pentru săraci, nu numai că-mi dau trupul să fie ars, înecat sau orice altceva mi-ar lăsa Dzeu, dar merg după îndurare...” Care este obiectul credinţei? Peter Boehler vorbeşte despre cât de greu primeau oamenii credinţa simplă. Cum L-ai primit pe Cristos? Ai primit tu Persoana şi lucrarea Sa sau doar ai luat o simplă hotărâre?