Judecata lui Dumnezeu

Judecata lui Dzeu „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege. Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani 2:5-16) Judecător este Cristos. „pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”” (Faptele apostolilor 17:31). În judecată vor fi implicaţi şi sfinţii: „Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” (Matei 19:28). „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?” (1 Corinteni 6:2-3) Pentru ca judecata să fie dreaptă trebuie să fie imparţială şi în acord cu adevărul. Fiecare să primească după ceea ce merită de aceea judecata se va face după faptele făcute în trup. „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:10). Faptele se referă la iubirea faţă de Dzeu (închinare şi cinstire adevărată) şi iubire faţă de aproape. „Mânia [judecata] lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18). „Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”” (Matei 25:40) ... „Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”” (Matei 25:45-46) „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. .... Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:11-15) Pentru ca judecata să fie corectă trebuie să existe un for care să informeze cu privire la responsabilităţile pe care le are cineva. - Două instanţe care informează cu privire la achitarea de responsabilităţi: Legea (mozaică) şi conştiinţa. Fără Lege – judecaţi după lege – legea aprobă pe cei care o ţin, îi condamnă pe cei care o încalcă. Cu Lege – judecaţi după conştiinţă (face aceeaşi lucrare ca şi legea - aprobă sau dezaprobă). Când noi judecăm pe cineva, confirmăm că avem cunoştinţă despre păcat şi ne judecăm singuri. Are discernământ sau judecată! Responsabilitatea este în acord cu gradul de cunoaştere. „„Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.” (Luca 12:47)Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48). Observaţi că este pedepsit şi cel care nu cunoaşte voia stăpânului, dar face fapte care cer pedeapsa. În planul lui Dzeu, Legea de la Sinai a însemnat oficializarea păcatului şi a judecăţii. „(Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.” (Romani 5:13-14). Legea face păcatul public şi încheie orice controversă legată de statutul de om drept şi pedeapsa cuvenită. „Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” (Romani 3:19). „Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.” (Romani 7:13) Evreul a primit înştiinţarea oficială că a păcăuit, păgânul o va primi la judecată, însă ambii ştiu clar că sunt păcătoşi. Orice păcat însă trebuie pedepsit cu moartea. „Fiindcă plata păcatului este moartea, ....” (Romani 6:23) Judecata celor credincioşi. „Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3:18). „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5:24) „Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1). şi „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:10). Cum împăcăm cele două afirmaţii? Pentru cel credincios judecata nu înseamnă condamnare, ci confirmare. Mat. 25:31-46 Cei credincioşi sunt descoperiţi ca fiind aşa din pricina faptelor pe care le-au făcut pentru Dzeu şi oameni, şi în consecinţă sunt răsplătiţi cu viaţă veşnică, cei necredincioşi vor fi osândiţi pentru că nu au făcut aceste lucruri. De ce nu va fi condamnat cel credincios? Pentru că în Cristos păcatele lui au fost condamnate. Dzeu rămâne drept, pedepsind păcatul, şi totuşi poate socoti drept pe cel ce crede în jertfa lui Cristos (Rom. 3:21-26). Vor scăpa de judecată oamenii indiferent de faptele lor, doar pentru că spun ei că au credinţă în Cristos? Nu, cei care spun că au credinţă dar a căror fapte sunt rele nu scapă de judecată. „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Cum este sigur că cel credincios nu va fi condamnat? Cel care crede cu adevărat, cel a cărui păcate au fost iertate, devine un sfânt locuiţi de Duhul lui Dzeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:9-11). Sub NL, Legea Duhului de viaţă, cauzează şi garantează în cel credincios trăirea unei vieţi de ascultare de Dzeu. Stăruinţa în bine caută slava, cinstea şi nemurirea (Rom. 2) lucrarea Duhului în inima celui credincios. „Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele.” (Ezechiel 36:27). „Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.” (Ieremia 32:39-40) „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:8-10). Credincioşii nu mai trăiesc potrivit firii pământeşti, ci potrivit Duhului. Rom. 8:1 Ei sunt iubitori incurabili de Dzeu care iubesc voia Lui. Credincioşii vor fi judecaţi după faptele lor dar în Cristos ei nu vor mai fi osândiţi pentru păcate, ci răsplătiţi cu viaţă veşnică, pentru că prin puterea Duhului trăiesc în ascultare de Dzeu: Ioan 3:4-6, 9.„Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.” (1 Ioan 3:14)