Lucrurile Importante

I Lucrurile importante „Puneţi lucrurile importante pe primul loc şi adăugaţi apoi şi lucrurile mai puţin importante: puneţi lucrurile mai puţin importante pe primul loc şi le veţi pierde şi pe cele mai importante şi pe cele mai puţin importante.” C. S. Lewis Creştinismul este prezentat astăzi ca cea mai bună modalitate posibilă de a-l aduce pe Dzeu de partea ta; modul de a primi cel mai bun ajutor posibil, acela a lui Dzeu – cărţile creştine şi tematica lor – Dzeu îţi este esenţial ca să reuşeşti în viaţă. Scopul principal al spiritualităţii este înaintarea gloriei lui Dzeu, nu propăşirea vieţii noastre. Nu Dzeu există pentru noi, ci noi existăm pentru El. Întrebarea nu este dacă Dzeu este de partea noastră, ci dacă noi suntem de partea Lui (A. Lincoln – Dzeu este de partea Nordului/noi de partea lui Dzeu). Păcatul a adus nebuneasca idee că ar putea exista o inversare de roluri. Dacă Dzeu nu poate fi înlăturat, cel puţin poate fi folosit. „De când este ziua Eu sunt Acelaşi şi nu este nimeni care să poată scoate din mâna Mea, când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?” (Is. 43:13). Să găseşti drumul pe care merge Dzeu şi să mergi şi tu pe el. Scopul principal pentru care am fost creaţi şi răscumpăraţi – drumul NL. Ce contează cel mai mult pentru Dzeu? Ce îl pasionează cel mai mult pe Dzeu? Care este motivul principal pentru care vrea Dzeu să răspândim Evanghelia? Cristos a creat toate lucrurile pentru ca în toate să aibă primul loc (Col. 1.16-18). Dzeu ne-a creat pentru gloria Sa (Is. 43:7). Dzeu conduce poporul Său nu pentru a le fi bine lor în primul rând, ci pentru a-Şi face un Nume slăvit (Is. 63:14). Motivul principal pentru care Dzeu ne mântuieşte este spre lauda slavei harului Său. Mântuirea noastră este mai importantă pentru gloria care i-o aduce lui Dzeu decât pentru binele pe care ni-l face nouă (Efes. 1:6,12,14). Motivul major pentru care Dzeu vrea să-i slujim este de ca Dzeu să fie slăvit în toate prin Isus Cristos (1 Pet. 4:10,11). Nimic nu este mai important ca Dzeu. iar pentru Dzeu nimic nu este mai important ca gloria Sa. Scopul lui Dzeu cu NL Pământul dat de Dzeu lui Israel i-a fost oferit din două motive: pentru binele lor (Deut. 8:10) şi pentru gloria Sa „Tu îi vei aduce şi îi vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne la templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne.” (Ex. 15:17). Cum poate Dzeu ‚care umple cerul şi pământul’ să facă din acest loc ‚locaşul’ Său? Israel nu urma să fie locul Său de odihnă, ci locul de exprimare – locul unde Dzeu se putea face cunoscut lumii întregi. Acest lucru trebuia să se facă prin două lucruri principale: prin minunile Sale şi prin poporul Său. Scopul principal al lui Dzeu cu poporul Său era ca ei să-l glorifice printre popoare. Popoarele urmau să vadă caracterul lui Dzeu din modul de viaţă al poporului Său (Deut. 28:10; 4:6; Ios. 2:9-11). Dzeu îşi punea reputaţia în joc. „îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt ...” (Ex. 19:6). Preoţi – rolul sau datoria lor: să îl reprezinte pe Dzeu şi să spună Cuvântul Său popoarelor din jur. Popor sfânt – popor pus deoparte, vieţile lor călăuzite de Dzeu urmau să fie o provocare pentru cei din jurul lor. În NT vedem câteva analogii extrem de izbitoare între rolul nostru ca mădulare în Trupul lui Cristos şi acela a lui Israel. Voi sunteţi arătaţi ca epistola lui Cristos (2 Cor. 3:3) (epistolă - scrisoare de acreditare). „Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru fapte bune ...” (Efes. 2:10) „... ca şi ei să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21). 1 Pet. 2:9.”Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, un popor pe care Dzeu şi l-a câştigat ca să fie a Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Oamenii privesc la modul radical în care trăiesc creştinii şi se vor simţi provocaţi să se gândească la Cristos într-un mod în care nici 1000 de broşuri nu ar putea-o face. Mărturia lui Henry Stanley despre David Livingstone: ‚ Nu predicile lui Livingstone m-au convertit ci viaţa sa.’ ‚Prima datorie a creştinului este de a face vizibilă împărăţia invizibilă’. John Calvin Cum răspunde Dzeu la profanarea Numelui Său (Ez. 36:21; 39:25) De ce Dzeu răspunde cu atâta severitate? Ce se întâmplă când nu este cinstit Numele sau gloria lui Dzeu? „Măcar că au cunoscut pe Dzeu, nu l-au slăvit ca Dzeu ...” (Rom. 1:21). Fiindcă nu l-a glorificat pe Dzeu, Moise nu a intrat în ţara promisă (Num. 20:12). Nadab şi Abihu au fost mistuiţi de focul lui Dzeu (Lev. 10:1-3), Dagon a fost făcut bucăţi (1 Sam. 5:1-4), Nebucadneţar a fost făcut să trăiască ca un animal (Dan. 4:32,33), Belşaţar a fost omorât (Dan. 6:22-30), feţele preoţilor au fost mânjite cu baligă (Mal. 2:1-3), Irod a fost mâncat de viermi (Fapt. 12:21-23). Care este hotărârea lui Dzeu referitoare la Numele Său (Ezec. 36:23)? Pentru Dzeu nimic nu este mai important decât Numele şi gloria Sa. Este o crimă majoră să nu-l glorifici pe Dzeu. „Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru gloria lui Dzeu” (1 Cor. 10:31). „Scopul principal al omului este de a-L glorifica pe Dzeu şi să se bucure de El o veşnicie” (Westminster). Pavel îi mustră pe corinteni pentru că erau stăpâniţi de firea pământească: „...nu sunteţi voi fireşti şi nu umblaţi voi în felul oamenilor?” (1 Cor. 3:3). Urmarea gravă a carnalităţii lor era faptul că se purtau ca nişte oameni obişnuiţi. Deşi „sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi sfinţi...” (1 Cor.1:2), felul lor de a se purta unul cu celălalt nu arăta nimic deosebit faţă de păgânii obişnuiţi. Când vieţile noastre nu arată nimic deosebit, nimic care să arate spre lucrarea lui Dzeu, atunci profanăm Numele lui Dzeu. Care a fost scopul major al lui Dzeu când a dat Noul Legământ? (Ezec. 36:22,23). Dzeu garantează că va veni un timp când „... De la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu va fi mare între popoare şi pretutindeni se va arde tămâie în cinstea Numelui Meu şi se vor aduce darurir de mâncare curate; căci Numele Meu va fi mare între popoare...” (Mal. 1:11). „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” (Hab. 2:14).”... şi popoarele vor şti că Eu sunt Domnul...”. NT preia această temă a hotărârii lui Dzeu de a-şi înălţa Numele. Forţa misiunilor, a evanghelizărilor, nu este dată în principal de ce face Evanghelia pentru nevoile oamenilor, ci pentru promovarea gloriei lui Dzeu. „Prin care am primit har şi apostolie, ca să aducem, pentru Numele Lui, ascultarea credinţei printre toate neamurile” (Rom. 1:5). Sfârşitul istorie va fi „...când toate îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul se va supune Celui care i-a supus toate, pentru ca Dzeu să fie totul în toţi” (1 Cor. 15:28). Concluzii Nimic nu este mai important pentru Dzeu ca gloria Sa – nici măcar noi. Pasiunea cea mai mare a lui Dzeu este propria-i glorie. Vestim Evanghelia pentru a spori gloria lui Dzeu în lume – orice mântuit devine un trofeu al harului lui Dzeu, un închinător veşnic (Apoc. 5:8-14). Marele paradox: nevoile noastre sunt cel mai bine împlinite când ne preocupăm cel mai mult de gloria lui Dzeu.